SOCIETATEA EUROPEANĂ DE SCIENCE FICTION ŞI „IMAGINEA“ SEFEULUI ROMÂNESC

Prestaţia „sefe“ a domnului Mironov din data de 15 iunie, de la televiziunea naţională, a ridicat indirect, alături de aspectele politice intrinseci şi mai vechea problemă a „imaginii“ sefeului românesc.

Privit prin prismă socială, sefeul are nevoie desigur, alături de prestigiul unor autori de valoare şi de serviciile unor aşa-zişi „animatori“. Care, la rândul lor, la interfaţa cu organisme internaţionale, să promoveze un „lobby“. Procedeul în sine nu este condamnabil: dacă nu cunoaştem numele nici unui autor lituanian, de pildă, asta nu înseamnă defel că sefeul lituanian nu există. Acesta este şi scopul fiinţării unor organisme internaţionale, mai mult sau mai puţin formale: facilitatea contactelor culturale între ţări cu potenţiale inegale. Un astfel de organism este şi Societatea europeană de science fiction, al cărui vicepreşedinte este din 1995 domnul Alexandru Mironov, aşa după cum precizează Dicţionarul SF, la pagina 154. Mai mult, Mironov este National Officer pentru România. Numai că lucrurile nu sunt chiar atât de clare...

Societatea europeană de science fiction (ESFS) îşi are sediul în Italia, şi a fost fondată în 1972, la prima conveţie europeană de sefe de la Trieste. ESFS organizează totodată şi convenţiile europene, aşa numitele Eurocon-uri. Studiind însă organigrama societăţii se poate constata că există 2 funcţii de vicepreşedinte (Vice-Chair): ales şi nominalizat. Funcţiile alese au o durată de doi ani, cu posibilitatea de realegere ulterioară. Nominalizaţii sunt delegaţi de comitetul de conducere al următorului Eurocon. În comitetul de conducere intră şi foştii membri aleşi, care rămân onorifici pe toată durata vieţii, fără a avea însă drept de vot. Cum, prin definţie, staff-ul unor astfel de organisme din occident este format exclusiv din oameni respectabili, care preţuiesc, printre multe altele, şi modestia, în site-ul de pe Internet al ESFS nu este dată nici o listă cu membrii, ci doar date despre istoria Eurocon-urilor şi a premiilor aferente (adresa site-ului este: http://homepage.tinet.ie/~goudriaan/esfs-index.html).

De altfel, judecând prin prisma statutului prezentat, lista componenţilor comitetului ar fi o înşiruire de persoane din diverse ţări care nu ar spune nimic unui fan european. În context, afirmaţia că Alexandru Mironov este vicepreşedinte din 1995 nu explicitează decât faptul că în 1994 domnul Mironov a făcut parte dintre organizatori - nu ştiu dacă a fost ales, şi în această ipoteză ce s-a mai întâmplat la următoarele alegeri, sau dacă a fost nominalizat. Cât despre „officer“, termenul desemnează calitatea de membru în consiliul de conducere (referindu-se în mod explicit la preşedinte, vice, secretar şi trezorier). Nu există denumirea de National Officer, ci doar aceea de National Delegate. Se poate constata cu uşurinţă că datele din Dicţionarul SF în această privinţă sunt mai degrabă neclare. Neclar rămâne şi modul de alegere al delegaţilor naţionali (statutul ESFS spune sec, în conformitate cu regulile locale).

Desigur, organizarea Eurocon-ului din 1994 a fost o realizare. Rămân însă câteva aspecte discutabile. Pe vremea aceea domnul Mironov era ministrul tineretului, şi activitatea sa avea un pregnant caracter ideologic - propaganda fiind în mod clar unul din obiectivele Romcon-ului. Apoi, trecute sub tăcere, au existat şi momente neplăcute, dar nu din vina directă a lui Mironov.

Vă oferim spre exemplificare un citat din materialul intitulat „Eurocon 1994 la Timişoara. Mărturia lui Roberto Quaglia“ (http://www.geocities.com/Athens/2013/euroc94.html), material în genere elogios la adresa eforturilor depuse de români şi mai ales la adresa lui Mironov: „Cel mai mare merit îl are Alexandru Mironov, ministru român şi suporter înfocat al dezvoltării SF-ului în România. Împreună cu Mihai Bădescu organizează personal la televiziune câte o transmisie SF în fiecare duminică după amiază.“ Numai că nuanţa aproape imaterială de ironie revine mult mai pregnant aproape de final: „Iar în cele din urmă, ca în orice simfonie perfectă care se respectă, până şi o notă falsă face parte din perfecţiune (lucrul ăsta nu-i complet adevărat, dar haideţi să presupunem că este): la cererea mea, pe care o consider foarte normală, ca organizatorii să deconteze cheltuielile de călătorie, aşa cum se preciza în invitaţia primită, organizatorul şef, Cornel Secu, mi-a răspuns într-un mod confuz, dar cu acelaşi zâmbet afişat, invocând o amnezie improbabilă. Păcat. Dar nimic şi nimeni nu este perfect.“

Revenind însă la „imaginea“ sefeului românesc şi la „ambasadorul“ Alexandru Mironov, nu putem decât să reluăm o mai veche dilemă: în ce măsură sefeul românesc, al cărui obiectiv cultural este impactul viitorului, este reprezentat de o persoană cu convingeri comuniste, rusofile, exprimate în clar în nenumărate rânduri, intolerant la modul absolut faţă de orice altă orientare politică în afara celei din propriul partid (PDSR)? Este domnul Mironov, o persoană cu prestaţii publice şi politice contradictorii, subiect, de-a lungul anilor, a multor articole din presa românească referitoare la fosta Securitate, omul potrivit de a „promova“ sefeul românesc în 2000 şi de a organiza (după un scenariu greu de intuit, chiar pentru un sefist) un Eurocon în anul 2001 la Călăraşi (nu este vorba de nici o glumă, lucrul acesta este precizat chiar pe pagina de întâmpinare a site-ului ESFS: Eurocon 2000 la Gdansk, Polonia, între 2 şi 6 august; Eurocon 2001 la Călăraşi, România, în august)?

În ciuda aparenţelor, un răspuns bine ponderat, dezbărat de orice patimă politică, este dificil de dat. Dar, totodată, un astfel de răspuns oferă, în mod echivalent, şi măsura identităţii şi maturităţii culturale a sefeului românesc.

Cătălin Ionescu

„Utmost merit should be assigned to Alexandru Mironov, minister of the Romanian republic and strong supporter of the diffusion and development of SF in Romania. Together with Mihai Bădescu, he personally organises a SF transmission on television every Sunday afternoon.“

Înapoi la text

„And finally... as in every perfect symphony which is to be respected, even an offtune note suits (this is not absolutely true but let us pretend it is so): at my request which I consider normal, that the organisation should keep its promises of reimbursement of travel expenses included in their formal invitation, with a perfect smile of ordinance regularly printed on his face, the chief organiser Cornel Secu answered confusedly, pretending an improbable amnesia. What a pity. But nothing and nobody is perfect.“

Înapoi la text