Untitled Document

Pro-Test

Ceea ce vedeţi aici este un test. Un test însă aparte. Adecvat fenomenului insolit al sefeului românesc.

Insolit, în primul prin longevitatea sa. (Re)născut în epoca comunistă după chipul şi asemănarea Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice, configurat ca „hobby“ utopic oficial, abandonat în 1974 şi reapărut în anii '80 prin Almanahul Anticipaţia, debusolat de evenimentele din Decembrie '89 şi croindu-şi greu drum prin marasmul şi crizei economice şi morale a anilor '90, sefeul românesc a supravieţuit. Nu într-un mod spectaculos, ci mai degrabă departe de luminile puternice ale gloriei, fie acestea şi efemere.

În al doilea rând prin specificul politic, făcând, ca regulă generală (excepţiile nu sunt excluse), dacă nu de-a dreptul propagandă comunistă, atunci măcar act de vasalitate, întreţinându-şi pedant imaginea de lacheu al mai marilor zilei. De altfel caracterul contradictoriu al sefeului reiese pregnant chiar din traducerea din limba rusă a complet neinspiratei sintagme „ştiinţifico-fantastic“. Dincolo de interminabilele clarificări ale sntagmei în cauză, eu unul mărturisesc că nu văd nici în ruptul capului ce poate avea în comun fantasticul şi ştiinţa!

În al treilea rând, prin amatorismul ce pare de neclintit. Şi chiar dacă iniţial acesta avea o conotaţie politică (sloganul masele vs. elita), tentaţia cluburilor şi cenaclurilor s-a perpetuat şi după 1989.

Pro-Scris este un experiment. O revistă on-line dedicată exclusiv criticii sefe. Critică tratată la un mod ceva mai general.

Pro-Scris nu este o continuare a „Anticriticii“, dacă vă mai aduceţi aminte de acest serial care a provocat o anume reacţie printre cititorii Jurnalului SF şi nu numai. Numai că „Anticritica“ a murit odată cu Jurnalul SF, în urmă cu aproximativ 4 ani. Nu vă încruntaţi, este normal şi bine aşa. Pro-Scris nu se vrea purtătorul de stindard al unei generaţii sau al unui curent. Este doar consecinţa firească a dreptului de liberă exprimare, drept consemnat în Carta Universală a Drepturilor Omului. Ceva atât de simplu şi atât de greşit înţeles de multă lume, dar ilustrat atât de expresiv prin fantastica ţesătură a Internetului.

Pro-Scris se vrea atât un susţinător al cuvântului scris, cât şi un adept intransigent al valorii. Este, vedeţi bine, atât pro scris, cât şi proscris într-o societate în care kitch-ul şi impostura par singurele alternative posibile. Pro-Scris îşi asumă, inerent, ambele ipostaze ale numelui ales. În plus, eleganţa şi fair-play-ul. Pentru că, prin definiţie, Pro-Scris nu atacă persoanele, ci ideile legate, fie şi indirect, de sefe. Fiind o revistă independentă, Pro-Scris nu reflectă decât punctele de vedere ale semnatarilor. Pro-Scris este împotriva criticii contextuale, pentru că valoarea şi non-valoarea nu sunt variabile funcţie de conjuncturi. Pro-Scris nu se hrăneşte cu iluzia că deţine adevărul absolut. Dimpotrivă, îşi va trata cu deosebit respect atât adversarii, cât şi susţinătorii.

Şi ca să nu o mai lungim, Pro-Scris crede în viitor, chiar dacă îl priveşte circumspect. Este, la urma urmei, un mod activ de a pro-testa împotriva ofensivei non-valorii.

Cătălin Ionescu
iulie 2000